De la „unu, doi, trei” la înțelegerea cantităților

Copilul spune „unu, doi, trei, patru, cinci”, dar când îi ceri trei linguri, aduce un pumn întreg. Șirul numerelor și cantitatea cerută sunt lucruri diferite de înțeles.

Joaca poate face vizibilă legătura dintre ele. Un grup mic de jucării, câteva locuri la masă sau un cartonaș cu imagini dau numărului un înțeles concret. Nu este nevoie să începeți cu operații scrise.

Recitarea numerelor, recunoașterea cifrelor și numărarea obiectelor

Să luăm numărul trei. Copilul poate recunoaște cifra 3. Poate spune „trei” într-un cântecel. Poate da câte o lingură la trei persoane. Sunt lucruri legate între ele, dar dacă reușește unul, nu înseamnă că le știe pe toate.

Când numărăm obiecte, spunem câte un număr pentru fiecare și numărăm fiecare obiect o singură dată. Ultimul număr arată câte sunt în tot grupul.

Aceasta este ideea de cardinalitate. O poți explica fără termenul tehnic: „Una, două, trei. Trei linguri în total.” Distincția apare și în ghidul NCETM despre numărare și cantități.

Ce ne spun studiile și ghidurile?

Un studiu al Susanei Levine și al colegilor ei a urmărit 44 de copii. Părinții care vorbeau mai des despre numere când copiii aveau între unu și doi ani și jumătate aveau, mai târziu, copii care înțelegeau mai bine „câte sunt”.

E o legătură observată, nu o rețetă cu un număr fix de cuvinte. Studiul despre conversațiile cu numere.

Un ghid american despre matematica pentru cei mici (Institute of Education Sciences) recomandă să învățăm numerele pas cu pas.

Acasă, asta înseamnă să pornim de la ce știe deja copilul. Nu e nevoie să alegem un număr mare doar pentru că pare mai greu. Teaching Math to Young Children.

Exemplele de mai jos sunt sugestii pentru viața de zi cu zi, nu un program testat sau un calendar de progres pentru copil.

Începe cu un grup mic și ușor de privit

Alege câteva obiecte mari, ușor de manevrat și de separat. Trei animale de jucărie sunt suficiente pentru o conversație. Un grup și mai mic poate fi util dacă încă descoperă cum să atingă un obiect pentru fiecare număr rostit.

Așază-le astfel încât să le vedeți amândoi. Dacă folosiți alimente, păstrează regulile obișnuite de pregătire și supraveghere potrivite vârstei; număratul nu presupune și mâncatul lor. Jucăriile mari sau lingurile sunt la fel de potrivite pentru această activitate.

Cinci moduri de a explora numerele acasă

1. Mutați câte un obiect pentru fiecare număr

Pune trei mașinuțe pe o parte a unui covoraș. Mută-le pe rând în cealaltă parte și numără: „Una, două, trei. Trei mașinuțe.” Mișcarea separă vizibil obiectele deja numărate de cele care mai așteaptă.

Dacă spune două numere în timp ce mută o singură mașinuță, încetinește și arată din nou. Puteți face cu schimbul: tu muți, el numără, apoi inversați rolurile. Nu trebuie să reluați toată activitatea după fiecare încurcătură.

2. Pregătiți o mică livrare

Jucați-vă de-a livrările: „Îi ducem iepurașului două cuburi?” Lasă copilul să aleagă cuburile și numărați împreună grupul adus, dacă este nevoie. Cererea unei cantități adaugă o întrebare care nu apare într-un cântecel: când mă opresc?

Dacă două este o cantitate ușor de pregătit, încercați alta mică. Dacă nu, oferiți împreună un obiect și descrie ce ați făcut.

3. Pregătiți câte un loc pentru fiecare persoană

Așază câte un suport de farfurie pentru fiecare persoană care va mânca. Invită copilul să pună câte o lingură la fiecare loc. Apoi priviți: „Are toată lumea una? Mai lipsește o lingură undeva?”

Așa puteți explora potrivirea unu-la-unu chiar înainte să vrea să spună totalul. Mai târziu, numărați locurile și lingurile și comparați cantitățile.

4. Legați cantitatea de cifra scrisă

După ce numărați trei jucării, pune lângă ele un cartonaș cu 3. Spune: „Așa scriem trei.” În altă zi, același cartonaș poate sta lângă trei căni sau trei cuburi mari.

Păstrează cartonașul separat de obiecte, ca să îl puteți muta lângă alt grup. Scopul este ca 3 să se refere la cantitate, nu doar la o imagine cunoscută.

5. Schimbați așezarea

Numărați trei cuburi puse în șir. Apoi așază-le în triunghi, fără să adaugi sau să iei vreunul. Întreabă: „Ce s-a schimbat?” Poți explica faptul că le-ai mutat, apoi le puteți număra din nou.

Dacă spune că sunt mai multe când ocupă mai mult loc, explorați răspunsul fără să îl tratați ca pe un eșec. Puteți duce fiecare cub la locul inițial și observa ce rămâne.

Comparați cantități fără să transformați totul într-un test

La un picnic de jucărie, pune două căni lângă trei invitați. „Are fiecare o cană?” Lasă copilul să observe locul gol sau să pună câte o cană lângă fiecare jucărie. Apoi adăugați cana lipsă.

Nu este nevoie să numărați toate obiectele din casă. Alege momente în care cantitatea contează: suficiente farfurii, un anumit număr de cuburi sau încă un pasager de jucărie. Poți face tu o observație, fără să pui mereu întrebări.

Ce ar trebui să ceară un joc cu numere?

Un joc pe ecran care cere să alegi cifra 3 verifică dacă recunoști cifra. Unul care cere să dai trei mere verifică dacă știi să faci un grup de trei. Sunt două lucruri diferite, și amândouă contează.

Verifică dacă obiectele pot fi numărate clar și dacă indiciile nu rezolvă imediat fiecare alegere. Dacă recunoaște o cifră pe ecran, puteți explora același număr cu obiecte acasă, fără să presupui că legătura este deja bine înțeleasă.

Observațiile mici sunt utile: numără fiecare jucărie o singură dată, se oprește după cantitatea cerută sau vede că cineva mai are nevoie de o lingură. Îți oferă un punct de pornire pentru următoarea activitate împreună, fără comparații cu alți copii.