Asociere și sortare: ce exersează copiii și cum încercăm acasă

Strângeți șosetele curate, iar copilul găsește două cu aceleași dungi. Puțin mai târziu, pune toate șosetele mici împreună, indiferent de model. Ambele alegeri au sens, dar răspund unor întrebări diferite: „Care două se potrivesc?” și „Care fac parte din acest grup?”

Asocierile și sortările se pot face cu jucării, imagini sau obiecte obișnuite din casă. Contează legătura pe care o observă copilul și regula pe care o folosește, nu cât de repede ajung toate lucrurile în coșul potrivit.

Potrivire, asociere și sortare: care este diferența?

• Potrivire: găsirea a două lucruri care au însușirea căutată, de exemplu două cartonașe cu aceeași imagine.
• Asociere: legarea unor lucruri care se folosesc sau apar împreună, cum ar fi pensula și pictura. Nu trebuie să arate la fel.
• Sortare: împărțirea mai multor obiecte în grupuri după o regulă, de exemplu lingurile într-un loc și cănile în altul.

Uneori există mai multe răspunsuri potrivite. Un măr de jucărie poate sta alături de lucruri roșii, alimente de jucărie sau obiecte rotunde. Dacă nu ai precizat regula, întreabă copilul de ce a ales acel grup înainte să îi spui că a greșit.

Ce exersează copilul?

Pentru a sorta piese roșii și albastre, copilul privește culoarea, ține minte regula și decide unde așază fiecare piesă. Dacă regula se schimbă și grupăm cercurile separat de pătrate, culoarea nu mai este indiciul relevant. Schimbarea regulii adaugă o altă provocare.

Prin aceste activități, copilul poate compara însușiri, recunoaște asemănări și explica o alegere. Manevrarea cartonașelor sau a obiectelor presupune și ridicarea și așezarea lor. Sunt ocazii de exersare în cadrul activității, nu o promisiune că inteligența sau concentrarea vor crește în orice situație.

Ce studiază cercetătorii prin sarcinile de sortare?

Cercetătorii folosesc un joc cu cartonașe (Dimensional Change Card Sort). Copiii sortează întâi după culoare, apoi după formă. Așa se vede cât de ușor schimbă o regulă și își păstrează atenția pe un scop.

E un mod de a măsura, nu o dovadă că sortatul șosetelor antrenează aceste abilități. Descrierea probei, realizată de Zelazo.

Într-un studiu cu 57 de copii mici, unele cartonașe aveau o formă colorată. Altele aveau forma pe un fundal colorat separat. Copiii au schimbat regula mai ușor la a doua variantă.

Deci felul în care arată jocul contează. Un joc greu nu spune ce poate copilul. Studiul realizat de Diamond, Carlson și Beck.

Patru idei de încercat acasă

1. Găsiți perechea șosetei

Așază două sau trei perechi cu modele clar diferite. Alege o șosetă și căutați-i împreună perechea. Poți spune: „Aceasta are dungi late. Ce observi la cealaltă?” Dacă sunt prea multe variante, oferă doar două șosete dintre care să aleagă.

Spune ce însușire căutați. Două șosete pot avea aceeași culoare, dar mărimi sau modele diferite. Copilul nu ar trebui să ghicească regula la care te gândești.

2. Pregătiți două rafturi pentru bucătăria de jucărie

Folosește căni rezistente și linguri sau variante mari de jucărie. Stabiliți că lingurile stau într-un loc, iar cănile în altul. Pune tu primul obiect, apoi invită copilul să îl aleagă pe următorul.

Mai târziu, puteți discuta despre „lucruri din care bem” și „lucruri cu care amestecăm”. Așa apare și o conversație despre întrebuințare. Alege obiecte fără muchii ascuțite sau piese mici detașabile.

3. Căutați lucruri care se folosesc împreună

Așază un pantof, o șosetă, o foaie și un creion gros. Întreabă ce ar putea folosi împreună. Acceptă o explicație care are sens: pantoful și foaia pot forma o pereche dacă vrea să deseneze conturul pantofului.

Dacă te gândești la o anumită asociere, spune și contextul: „Cu care dintre acestea ai desena pe foaie?” E mai clar decât un simplu „Care se potrivește?”.

4. Sortați aceleași forme în alt fel

Folosește cercuri și pătrate mari, roșii și albastre. Începe cu o singură regulă și puține piese. După ce terminați, desfaceți grupurile și anunță noua regulă: „Mai devreme am ales după culoare. Acum punem cercurile împreună.” Arată prima alegere.

Dacă folosește în continuare culoarea, indică noul exemplu sau reveniți la primul joc. Nu este nevoie să schimbați regulile repetat până când îi iese.

Cum răspunzi când te surprinde o alegere?

Poți urma trei pași: întreabă, explică și oferă o nouă încercare. „Ce te-a făcut să îl pui acolo?” poate dezvălui un detaliu pe care nu l-ai observat. Apoi clarifică regula: „Tu ai ales lucrurile roșii. De data aceasta căutăm lucrurile rotunde.”

Copilul poate arăta cum a gândit indicând sau mutând un obiect; nu este obligatorie o explicație verbală completă. Poți descrie și tu ce observi: „Ai găsit încă o cană.”

Dar jocurile digitale de asociere?

Privește ce decizie îi cere jocul copilului. Potrivirea unei imagini cu un contur diferă de gruparea obiectelor după întrebuințare. Dacă un indiciu arată imediat răspunsul, sarcina copilului se schimbă din nou.

Puteți privi împreună ecranul și discuta o alegere, apoi căuta o legătură asemănătoare între obiecte reale. Păstrați loc și pentru joaca fizică. Un răspuns corect pe ecran sau un coș completat nu arată, singur, că un copil înțelege toate variantele unei reguli.

Scopul e o mică descoperire despre care să vorbiți. Acestea seamănă. Acelea se folosesc împreună. Iar același obiect poate intra în alt grup când se schimbă întrebarea.